Doua credințe diametral opuse despre Analiza Aplicată a Comportamentului ( ABA) și joc le tot întâlnesc . Una ar fi aceea ca în ABA lucrezi doar la masa și de aici jocul este exclus și a doua : ABA poate fi doar un joc non- directiv, deci nu e nevoie sa ai obiective clare în joc sau sa ții copilul la masa . E de la sine inteles ca tinerea copilului doar la masa în cadrul terapiei sau expunerea lui la joc fără ca acest joc sa aibă targheturi specifice va duce la rezultate limitate . Orice terapie prin joc adresată copiilor urmărește atingerea unor obiective de dezvoltare cognitivă, emoțională, motrica, de comunicare sau interacțiune. Același lucru se întâmplă și în jocul exersat în cadrul orelor de terapie ABA.
Copiii cu întârziere în dezvoltare se pot bucura, pot învăța comportamente noi și se pot regla emoțional prin intermediul jocului ca orice alt copil , fie ca vorbim de jocul din cadrul terapiei sau de jocul cu familia.
O serie de factori influențează abilitatea de a se juca a copilului cu întârziere în dezvoltare :
- abilitatile de care dispune copilul : capacitatea de a imita, de a numi, de a cere, de a răspunde la instrucțiuni
- atentia si capacitatea de a rămâne concentrat
- atentia impartasita ( Joint Attention) : stabilirea contactului vizual cu celălalt, folosirea gesturilor pentru a împărtăși experiența cu ceilalți
- abilitatea de a-și aștepta rândul
- interesul pentru interacțiunea sociala, în special pentru partenerul de joaca
- rezistenta la frustrare , anxietatea
- prezenta stereotipiilor, etc.
Aceste abilități sunt la rândul lor influențate de joc, de aceea nu e nevoie sa așteptați ca aceste abilități sa fie achiziționate și generalizate și apoi sa introduceți jocul în programul de terapie. Ele se vor influenta reciproc .
DE CE ESTE JOCUL IMPORTANT in terapia copiilor cu întârziere în dezvoltare /TSA?
In primul rând , pentru ca jocul este unul dintre cele mai timpurii comportamente (mă refer aici la jocul explorator ) care ii ajuta pe copiii mici sa descopere lumea, facilitând și dezvoltarea lor cognitiva.
In al doilea rând, jocul este considerat un comportament ce precede dezvoltarea limbajului, de exemplu unele studii au demonstrat cum sesiunile structurate de joc sociodramatic au adus îmbunătățiri în limbajul receptiv al copiilor și o creștere a folosirii limbajului verbal (Dickinson & Tabors, 2001).
In al treilea rând, Joint attention, un important comportament social poate fi exersat și învățat prin joc.
In al patrulea rând, prin intermediul jocului cooperativ, sociodramatic sau al jocului in grup sunt exersate comportamente sociale si o mai buna cooperare și relaționare cu familia.
Asadar, cand invatam un copil sa se joace, de fapt cream un asa zis “behavior cusp, adica un comportament “de varf” ce conduce către învățarea altor comportamente: limbaj, Joint attention, descreșterea comportamentelor problema, pentru a numi cateva. La fel, aceste comportamente care sunt la rândul lor “behavior cusp” vor duce mai departe către alte comportamente: Joint attention conduce către dezvoltarea limbajului și a abilităților sociale, limbajul conduce către dezvoltarea abilităților cognitive și inclusiv abilitățile sociale, și așa mai departe, abilitățile sociale conduc către teoria mintii, abilități de împrietenire, teoria minții, deprinderi sociale, abilități cognitive
Jocul , în ABA, este prezent încă de la începutul programului de terapie, de la primele întâlniri dintre terapeut și copil când se urmareste stabilirea unei interacțiuni sociale . Vorbesc aici de Pairing care are scopul de a stabili o relație de încredere și apropiere între terapeut și copil prin intermediul jocului. Apoi, imediat ce terapeutul a dobândit control instructional, jocul poate deveni directiv și cu targheturi bine definite.
Stadiile dezvoltării jocului la copii
Orice structurare a programului de joaca începe de la o buna cunoaștere a stadiilor de dezvoltare a jocului, specifice fiecărei vârste . Mai jos, aveți stadiile de dezvoltare a jocului la copil:
|
Varsta aproximativa |
Tipul de joc |
Definitie si exemple |
|
0-6+ luni |
Joc senzorio-motor |
Explorarea mediului prin atingerea obiectelor. De exemplu, copilul duce un obiect la gura sau propria mana, isi freacă mana de un perete/suprafață aspra |
|
3-9+ luni |
Jocul de explorare a obiectelor |
Vede un obiect, se orientează/se întinde/merge după el și apoi îl manipulează cu mana sau cu gura |
|
4-12+ luni |
Jocul funcțional simplu |
Manipuleaza obiecte conform utilizării: apasă butoane pe o jucărie cu lumini sau scutura zornaitoarea |
|
8-12+ luni |
Jocul functional de relaționare sau combinare |
Poate combina 2 sau mai multe jucării: asaza cuburi unul peste altul, pune pahare unul într-altul |
|
9-18+ luni |
Jocul funcțional sau jocul pre-simbolic |
Foloseste jucăriile așa cum sunt ele desemnate sa fie folosite : pune nisip într-un camion de jucărie |
|
12-18+ luni |
Jocul simbolic, imaginativ sau jocul de-a… |
Foloseste un obiect ca și cum ar fi alt obiect ( o carte este folosita ca și tobogan); se preface ca un obiect are un anumit atribut ( cana de jucărie “plina cu ceai “este fierbinte); isi imaginează ca “fiind acolo” o persoana sau un obiect ce nu este prezent ( un dragon ataca castelul, dar nici un obiect/jucărie nu reprezintă dragonul) |
|
18-24+ luni |
Jocul dramatic |
Se preface ca este altcineva de exemplu un super erou sau un animal |
|
24 luni -3 ani |
Jocul paralel |
Se joaca langa un copil dar nu se interacționează direct cu el |
|
2 ani si 6 luni - 4 ani + |
Jocul asociativ sau jocul cooperativ timpuriu |
Se uita/caută alți copii cu care sa se joace, are preferințe clare legate de partenerul de joaca dar, în continuare cere suportul adultului |
|
4 ani + |
Jocul cooperativ |
Se joaca neasistat cu alți copii; arata interes pentru preferințele copiilor ce ii sunt parteneri de joaca sau prieteni |
(M. H. Charlop & R. Lang & M. Rispoli , 2018)
Toate jocurile descrise mai sus pot fi dezvoltate în cadrul orelor de terapie. Jocul funcțional îl învață pe copil cum sa manipuleze jucăriile într-un mod creativ, jocul simbolic îl ajuta pe copil sa gândească abstract și sa se transpună in roluri de zi cu zi sau roluri fantastice.
Mai întâi este nevoie de un plan individualizat pentru fiecare tip de joc care sa susțină nevoile fiecărui copil, sa se bazeze pe abilitățile de care dispune și sa aibă o direcție în vederea formarii unor noi abilități. Se vor stabili : ce deprindere/abilitate este necesară pentru a creste nivelul jocului, care este comportamentul targhet și pașii din care este compus ( behavior chain), ce stimul discriminativ va fi folosit (SD), consecințele/recompensele , tipurile de prompt și timpul când vor fi folosite , modalitatea de corectare a greșelii ( ce facem atunci când nu vrea sa se joace, nu imita sau vrea sa se joace cu altceva ), generalizarea.
Atât terapeutul cât și familia vor fi implicați în dezvoltarea jocului. Și sa nu uitam sa aducem voia buna și să-l facem cât mai distractiv cu putința!
DAR NU ESTE INTERESAT DE JOC!
De multe ori, copiii cu întârziere în dezvoltare sau TSA nu sunt deloc interesați de joc, nu se joaca sau au un joc repetitiv: ei pot fi interesați de obiecte ce nu sunt jucării, sau se pot angaja în comportamente stereotipe sau repetitive. În aceste situații, explorarea jucăriilor poate fi încurajată folosind strategii de promptare și recompensare.
Pentru părinți poate fi dificil sa găsească o modalitate de “a ajunge la copil”. În orice caz, nu va fie teama sa fiți copii pentru un moment, sa acceptați ca și dvs sunteți într-un proces de învățare ( “cum sa mă joc “) și sa începeți de la nivelul actual la care se afla copilul.
Cu ce poți începe ?
Mai întâi alege o activitate ( chiar și o jucărie), apoi i-o oferi copilului și observa cum interacționează cu ea , cum interacționează cu tine în acest timp, observa ce îl distrage: poate ceva din mediu sau poate chiar limbajul tău. Notează ce acțiuni face cu jucăriile.
Exista tendința este de “a umple” spațiul verbal al unui copil non verbal ( oferim prea multe comentarii, prea multe explicații sau chiar întrebări retorice ( “ pune aici trenul, da?”), lucru ce poate conduce la confuzie, la imposibilitatea de a face o sinteza sau de a alege din amalgamul de mesaje verbale primite pe cel mai important.
De aceea, următorul pas consta în a alege ce îmbunătățiri vrei sa aduci :
- jocului respectiv ( de exemplu sa pună ultima piesa a unei sine de tren , apoi sa ia trenul și să-l împingă pe sine);
- mediului, adică sa elimini pe cât posibil ceea ce îl distrage, sa nu fie un mediu cu foarte multe jucării la vedere
- Stabileste apoi:
- ce limbaj folosești astfel încat să-l ajuți
- ce ajutor/prompt ii oferi și cum corectezi greșeala ( de exemplu dacă baga trenulețul în gura nu ii vei spune “Nu”, îl opresti oferindu-i un scurt feedback “ Hai sa mai încercăm o data”.
- ce comportamente recompensezi și mai ales cum il recompensezi
- ce faci dacă se angajează în comportamente repetitive, de scăpare sau provocare.
Un posibil “scenariu ” de a introduce jocul cu jucării
Atrage copilul către o stație de joaca ( poate fi un covor sau pătură), strange în jurul tău 2-3 jucării ( ar fi bine sa ai dubluri asemanatoare), ce au fost cel mai des alese de copil în etapa premergătoare de tatonare.
Adu-l pe covor, explica-i ce se va întâmplă și imita în fata lui acțiunile pe care el le-a făcut în etapa premergătoare sau demonstrează în fata lui ce poate face cu una din aceste jucării, denumește acțiunile sau spune un comentariu pe un ton jucăuș și folosește onomatopee. Demonstreaza-i ce poate face cu acea jucărie intr-o maniera distractivă : o păpușa îl gâdilă , o bucata de plastilina pe care o mirosiți va face sa strănutați și sa nu va mai puteți opri, o marioneta vrea să-i prindă nasul , o mașină face accident, o păpușa se strâmbă ca nu-i place ce mananca ,etc). Cu cat mai interesant si distractiv jocul pe care îl modelati în fata lui, cu atât mai mut isi va dori sa ia parte și el.
Recompensează-l atunci când se uita la ce faci. Și repeta. Și recompensează iar când se uita și la fel, recompensează pentru ca sta pe covor. Pentru a-l face atent, nu-l striga pe nume, mai degrabă scoate sunete, bate în covor, etc. Întinde-i jucăria și așteaptă 3- 5 secunde sa observi ce face cu ea.
Dacă imita sau face orice acțiune potrivită cu jucăria , recompensează-l ,sari în sus, faci baloane . Reia încă o data secvența și dacă imita poți introduce o alta jucărie în aceeași maniera, și apoi alte jucării și mai apoi alte acțiuni legate.
Daca nu imita, ia dublura jucariei și reia acțiunea, comentariile, onomatopeele și tonul de încântare . Ii poți sugera printr-un gest ca e și rândul lui și poți folosi cel mai putin intrusiv prompt pentru ca el sa imite. Apoi recompensează . Nu uita ca e necesar sa recompensezi inclusiv statul pe covor .
Timpul pentru aceasta expunere nu a trebui sa fie mai mare de 3-5 minute, în funcție și de rapsunsurile lui.
Îl puteți angaja și în jocuri motrice : îl transformați intr-o roata care se învârte , puteți dansa , va puteți fugari , puteți construi puzzle sau turnuri care se dărâmă la prima suflare.
Observați ce ii place și axați-vă pe acel tip de joc.
Și sa nu uitați sa va distrați !
Asadar, ca si părinte trebuie sa înveți sa folosești modelarea, promptarea și recompensarea . Dar cel mai mult, vei învața cum sa te joci cu copilul tău!
Asadar, in ABA e important sa te joci si mai ales sa te joci având o direcție /targheturi de atins.
Aba nu e controversata , e insuficient înțeleasă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu