ACOMODAREA COPILULUI CU ADHD IN SCOALA

  Fie ca vorbim de inatentie, hiperactivitate, impulsivitate si orice combinatie a acestora este necesar sa aducem in prim plan dificultatile de ordin emotional, academic si de adaptare pe care un copil cu ADHD le va intampina in scoala. A fi un elev exemplar, perfect, olimpic este un etalon al societatii care nu iarta greselile, abaterile sau alt mod de a fi. lar primii care se aliaza acestui etalon social sunt parintii pentru ca "elevul bun" / "elevul exemplar" poate fi o dovada ca am fost bun ca parinte in fata celorlati. Daca copilul meu exceleaza inseamna ca am excelat si eu ca parinte versus daca copilul meu greseste/nu se adapteazà/ nu performeaza inseamna ca am gresit sau ceva nu am facut bine ca parinte.

  Stim cu totii sintagma "cei 7 ani de-acasa" ce cade pe umerii parintilor.

  Ce am scris mai sus are legatura cu confuzia dintre: ce asteptari am - ce poate copilul meu, ce imi cere societatea -ce fac eu din ceea ce imi cere societatea, ce imi doresc eu pentru copilul meu- ce isi doreste copilul meu, cum tolerez eu limitele copilului meu- cum isi tolereaza copilul propriile limite.

  Pentru parintii copiilor cu ADHD sau orice alta tulburare se mai adauga un alt etalon: "cat de diferit e copilul meu in comparatie cu ceilalti?" plus sentimentul de nereusita " poate nu am facut totul pentru a recupera deficitul', "poate ceilalti cred ca nu am facut nimic", "poate ceilalti ma vad ca un parinte care a esuat". 

 Din pacate, toata presiunea resimtita de parinte ( ca urmare a presiunii sociale, educationale sau a propriilor asteptari) se va transfera catre copil prin toata instructia de acasa de cum sa fie la scoala, ce sa faca, ce sa nu mai faca ( "ti-am spus de atatea ori") si mai apoi, copilul va interiorizarea presiunea ca o neputinta personala, ca un sentiment de "sunt o rusine pentru parintii mei" "sunt un esec" "este ceva in neregula cu mine". As insista aici pe recapitularea schemei:


PRESIUNE/ASTEPTARI NEREALISTE ale mediului/familiei

👇


NEPUTINTA COPILULUI DE A FACE

👇


IDEA CA SUNT UN ESEC


   

Daca copilul nu a putut (ca si neputinaa a lui ) raspunde cerintelor mediului familial sau cerintelor de la gradinita ce sanse sunt sa le indeplineascà intr -un mediu nou cu multe reguli cum e scoala, din prima sãptâmâna, cu invatator nou, colegi noi si cu mult mai multe sarcini de efectuat? Totusi i se cere sa faca fata la tot de la inceput si daca adaugam lipsa unei abordari educaționala/emoționala/ comportamentala adecvată avem deja rețeta pentru eșec. Un eșec interiorizat ca si un adevar despre sine, un sec ce va fi trait cu Rusine si manifestat prin retragere, opozitionism, provocari, rezultate sub nivelul lui, nerespectarea regulilor, comportament agresiv, limbaj neadevat,etc.


In randurile de mai sus aveti prezentat procesul de interiorizare a ideii despre sine ca "sunt un esec" si legat de asta este necesar sa tinem cont/ sa cunoastem cateva lucruri:

  • daca nu poate face acum si in acelasi timp cu ceilalti inseamna ca mai are nevoie de ajutorul adultului/ invatatorului/ consilierului/ insotitorului și de mai mult timp sa invete

  • perseverenta adultului in a ajuta este model pentru copil sa continue

  • la începutul scolii si nu numai, emotiile primeaza ca atentie comportamentului si comportamentul primeaza ca atentie abilităților academice 

  • daca nu poate face acum e necesar sa acceptam asta si sa luam o pauza si sa-l invatam altceva

  • tot ceea ce nu poate face poate fi formulat ca obiectiv în invatare

  • obiectivele pot si impartite pe pasi mici si abordate treptat pentru a savura reusitele

  • cunostintele predate sa-i fie accesibile si pe intelesul lui

  • frustrarea pe care o produce celorlalti prin comportamentul lui in clasa este egala cu frustrarea pe care o resimte la nivel individual in " a fi asa"

  • copilul cu ADHD nu vrea sa nu poata

  • Copilul cu ADHD vrea sa fie vazut dincolo de ceea ce face/ nu face, dincolo de tulburarea lui

    Aveti mai jos o brosura cu idei de acomodare a copilului cu ADHD in clasa, idei de aprofundat si aplicat pas cu pas, fara presiune, cu greseli si corectari de abordare, cu grija fata de copii si fata de propriile noastre limite.

    Un an scolar linistit!





Comentarii